I'll See Your Heart And I'll Raise You Mine

O trupă care vine din Irlanda şi are numele unui bombardier american, eventual din al doilea război mondial, nu vezi chiar în fiecare zi :-D. Sau deceniu... Oricum, spre deosebire de ceilalţi, băieţii de la Bell X1 mai au drum lung de bătut pînă la a umple stadioane şi a salva lumea de foamete, încălzire globală, război sau ce mai are chef Bono dimineaţa. În schimb, muzica pe care o fac Bell X1 este mult mai ascultabilă, deşi nici pe departe extraordinară. Uşor de confundat cu un Coldplay mai rece şi distant, de exemplu.
Şi atunci cum de s-au rătăcit prin playlist? Păi din două motive: Damien Rice şi gin. În 1991 Damien Rice şi trei prieteni (+1 după vreun an) pe care-i regăsim astăzi în Bell X1 au înfiinţat o trupă numită Juniper, ingredent de bază în producerea ginului. Formaţia a funcţionat perfect pînă prin 1998, cînd Rice şi-a luat jucăriile şi a plecat în Italia ca să înregistreze primul album solo, apărut după vreo 3 ani şi care a sunat al naibii de bine, aşa că ne vom mai întîlni cu el pe-aici.
Cei 4 rămaşi au trecut repede peste şocul iniţial, s-au regrupat, l-au trecut pe bateristul Noonan în faţă şi după nici un an au revenit pe piaţa muzicală cu primul album în noua formulă, Neither Am I. Şi piaţa muzicală i-a ignorat cu desăvîrşire, în afară de fanii cîştigaţi în perioada Juniper, care i-au urmat în turnee din reflex, probabil.
Despre cum şi-au căştigat popularitatea datorită unui sărut lesbian puteţi afla de pe pagina de wiki. Orişicît, trupa sună bine, în sensul de curăţel, cel puţin pe-al doilea album, Music in Mouth. Indie pop/rock sub deviza "Heteros go homo!"
Şi, pentru că tot ce se întîmplă se întîmplă bine :-D prima jumătate a anului i-a găsit pe băieţi în turneu prin Europa, alături de, bineînţeles, Damien Rice.
Can I go out, now?
Discografie:
Neither Am I, 2000
Music in Mouth, 2003
Flock, 2006

wiki
myspace