Albatross

Un cîntec mult prea elegant pentru a conţine vreo referinţă la Monty Python şi un nume de formaţie care te poate duce cu gîndul la hardcore - Early Day Miners. Trupa îşi are rădăcinile în Indiana (Indieana?) şi practică o muzică parcă făcută pentru a accentua starea de spirit în care te afli în momentul audiţiei. Nu te trimite nicăieri, doar te întoarce în mod repetat asupra ta, iar dacă asta are rolul de a vindeca răni sufleteşti, cu atît mai bine. Iar muzicuţa din piesa care dă titlul şi acestui post este perfectă pentru acompaniamentul unui road-movie.
Early Day Miners reprezintă în esenţă munca lui Daniel Burton, creierul din spatele mai multor formaţii şi proiecte din mid-west, la care se adaugă prin rotaţie o gaşcă de prieteni, atît pentru înregistrări, cît şi pentru prestaţiile live, ceea ce aduce multe elemente noi de la un album la altul.
Întreaga muzică, profund inspirată din imagistică, a formaţiei are o căldură sufletească, ce te duce cu gîndul la spaţii deschise, eventual americane, dar şi un sentiment de renunţare melancolică, vizibil mai ales în interpretarea vocală. Deşi este o muzică într-un fel fericită, nu e nici pe departe o muzică pentru oameni fericiţi, mai mult, nici măcar pentru cei care se aşteaptă la elemente de folk/country specific mid-western. Orişicît, muzicuţa poate avea şi alte roluri într-o melodie şi mulţi ignoră asta de pe la Bob Dylan încoace.

Şi, dacă mai era nevoie, label-ul sub care îşi scot albumele Early Day Miners se numeşte Secretly Canadian :-D
Discografie:
Placer Found (2000)
Stateless EP (2002)
Let Us Garlands Bring (2002)
Jefferson At Rest (2003)
All Harm Ends Here (2005)
Offshore (2006)

wiki
myspace

The Ducks Are Just Sleeping

O însemnare scurtă, nu pentru că tipul nu ar merita mai mult sau că aş fi eu grăbit, ci pentru că Aaron Martin a scos un singur album pînă acum (următorul, intitulat River Water, e programat să apară la începutul lui 2008) şi asta nu e niciodată deajuns pentru o impresie corectă şi de durată. Tot ce poate fi spus este că violoncelul lui Aaron Martin sună superb pe Almond, iar sample-urile se potrivesc de minune în creearea unei atmosfere minimaliste şi repetitive, dar care îţi rămîne în urechi multă vreme după ce ai terminat de ascultat întregul album.
Ceea ce este de admirat la Aaron, e dorinţa de a face muzică, indiferent peste cîte piedici ar trebui să treacă (locuieşte şi înregistrează la ultimul etaj al unui azil pentru veteranii din Vietnam, de exemplu), şi o face foarte bine şi cu poftă. Pentru cineva care a dorit să înveţe să cînte la violoncel după ce a ascultat S&M de la Metallica, Aaron este incredibil de apropiat de sunetele calde. Şi o face extrem de bine, cîntînd la toate instrumentele auzite pe album.
Cuvîntul cheie care poate defini albumul este intimitate, aşa că dacă asta e ceea ce căutaţi, încercaţi-l.

myspace

Through Wounds We Soon Will Stitch

Ca să fac mai uşoară trecerea de la experienţa neplăcută cu Transilvania Jazz Festival la prima zi oficială de muncă a unei noi săptămîni, am ales o trupă americană care se situează undeva, în punctul cel mai înalt al unei căltorii imaginare de la Godspeed You! Black Emperor la Joy Division, făcîndu-i o vizită şi lui Peter Gabriel. A Whisper in the Noise vin din Minesota şi reprezintă cel mai recent proiect rock/ambiental al compozitorului şi multi-instrumentistului West Thordson.
Aşa cum sugerează extrem de bine şi numele, A Whisper in the Noise fac o muzică melancolică şi tristă, atmosfera întunecată fiind foarte bine punctată de partea instrumentală unică şi eficientă mai ales în prestaţiile live. "Art-rock"? Din punctul meu de vedere, oamenii pot să îşi numească muzică pe care o fac cum le vine mai bine la îndemînă, atîta vreme cît produsul este ascultabil. Nu neapăratvandabil!
Cei şase membrii ai formaţiei interpretează perfect o muzică minimalistă dar extrem de intensă, iar inserţiile vocale cu teme ce variază de la introvertire pînă la sensul vieţii şi aportul insrumentelor clasice nu fac decît să creeze o atmosferă propice meditaţiei de orice fel.
Am fost foarte impresionat de As the Bluebird Sings, al doilea album al formaţiei, locul unde chitara abia ciupită şi vocea aproape şoptită a lui Wet se îmbină perfect într-o călătorie prin decorurile eu-lui interior.
S-ar putea să-i fi auzit pe coloana sonoră a filmului Lady in the Water al lui M. Night Shyamalan (da, şi eu m-am minunat căt de prost poate să fie filmul, venit totuşi de la tipul care a făcut şi The Village, Signs sau The Sixth Sense), unde propuneau lumii propria variantă la The Times They Are A-Changing. Pe de altă parte, A Tale of 2 Doves pare a fi fost compusă de Danny Elfman şi s-ar fi potrivit pe coloana sonoră de la Corpse Bride. Enjoy!


Rolling, across the sands
hiding the blood, in history
by those who won
as the blue bird sings
pure deeds are spent
and the chalk man frins
as we forget
I had a dream
that we could see
something farther than we now see
as a child would dream
before consuming everything
on the course to hell

La ora actuală, A Whisper in the Noise se pregătesc pentru lansarea oficială a celui mai nou album, produs de vechiul prieten Steve Albini, Dry Land. Despre acesta se spune că este cel mai complex rezultat al muncii formaţiei de pînă acum, ducînd-o în punctul în care ar pute deveni main-stream. Mai vedem...
Discografie:
Through the Ides of March (2003)
2D (2004)
As the Bluebird Sings (2006)
Dry Land (2007)

myspace
wiki