You May Know Him

Nici nu ştiu cum să încep. Dacă privim sensul lărgit al sintagmei "indie", aşa cum văd eu lucrurile, tipa se potriveşte aici. Dar nu ştiu cît de indie mai eşti cînd deja se vînd ringtone-uri cu piesele tale. Oricum, dacă privim strict partea muzicală, Cat Power încă poate fi inclusă într-o categorie indie ideală.
Chan Marshall, că ea înseamnă pînă la urmă în esenţa sa formaţia Cat Power, are deja mai mult de 10 ani de carieră muzicală în spate. Se prea poate ca pasiunea pentru muzică dar şi pentru turneele lungi să o fi primit de la tatăul ei, pianist. Sau era doar ocazia de a se îmbăta şi droga în voie alături de prieteni.
În orice caz, frumuseţea compoziţiilor sale nu rezidă numai în stilul minimalist al orchestraţiei, chestie pe care au mai facut-o mulţi alţii înainte (Ani DiFranco, par egzample). Şi nici doar aspectul său exterior nu i-a făcut pe Eddie Vedder sau pe Dave Grohl să participe la înregistrarea unor piese.
Pentru mine este combinaţia în doze apropiate de perfecţiune de rock (post-rock), funk şi blues, toate sub vraja unei voci încîntătoare. Una peste alta, între problemele psihice care au culminat cu contemplarea sinuciderii în iarna lui 2006 şi job-ul ca reprezentantă a liniei de bijuterii Chanel în toamna aceluiaşi an, Cat Power îşi face loc în galeria marilor nume ale rock-ului. Şi mai are unde să crească.

Discografie:
Dear Sir (1995)
Myra Lee (1996)
What Would the Community Think (1996)
Moon Pix (1998)
The Covers Record (2000)
You Are Free (2003)
The Greatest (2006)

wiki
myspace

how indie are you?

Want to prove your indie credentials (or lack of them) to your snobby friends?
You're probably not indie if you do shitty tests like this. But onward!
take the test here

i am not indie at all!




Who are you trying to fool? Just because you own a couple of Weezer albums
doesn't mean that you're uberindie. Indie people don't hear about cutting edge
new bands from MTV. At least the ignorant don't know what they're missing...

We thought we were ghosts, but we are feathers

O formaţie căreia îi ia 4 ani să înregistreze primul album de studio trebuie să ascundă ceva. Mai ales dacă e formată numai din fete :-). Pînă la lansarea din 2006 a albumului Visible Forms Audrey a susţinut cîteva concerte prin Suedia şi a repetat şi compus mult, mai ales într-o casă pe cale de a fi demolată. Ceea ce poate oferi un indiciu pentru sonorităţile întunecate ale pieselor.
Toate cele patru componente ale trupei se ocupă alternativ şi de partea vocală a pieselor, ceea ce face ca albumul să sune eclectic, iar inserţile de pop pe un fond ambiental trist îl fac să merite mai mult decît o singură audiţie. Versurile ar putea suna incoerent pe alocuri, dar mai importantă este senzaţia cu care rămîi după ce le absorbi, şi asta este extrem de plăcută şi liniştitoare. Personal, aştept cu interes şi următorul produs al trupei.
Discografie:
Visible Forms (2006)
wiki

Rememberance Day

CANADA!!! Şi ar fi de ajuns. Sentimentul de libertate pe care îl au componenţii trupelor indie de aici ar trebui să fie cercetat de sociologi. Deşi întrebarea care rămîne fără răspuns este cum de a apărut Celine Dion într-un loc unde există atîta inspiraţie, talent şi bun gust?
A Northern Chorus fac o muzică atmosferică perfectă pentru o noapte petrecută sub un cer fără stele. Formată în 1999 din rămăşiţele unei alte formaţii canadiene, A Northern Chorus au lansat primul album sub această titulatură în 2001 fără nici un fel de aşteptări. Mai ales într.o scenă indie suprapopulată cum e cea canadiană.
Creativitatea de care dau dovadă pe cele 4 albume scoase pînă în prezent anunţă zile şi mai bune, mai ales pentru că pe ultimul album, The Millions to Many, renunţă la unele sonorităţi sofisticate neesenţiale, astfel piesele fiind mai consistente şi mai pline de viaţă. Mai accesibile, ar spune unii. Văzînd asta ca pe un pas înainte în maturizarea stilului trupei şi nu ca pe o vînzare a sufletului către industria muzicală, am ascultat de mai multe ori albumul şi am fost plăcut impresionat de sound-ul de muzică clasică şi de versurile introspective, dar şi cu implicare socială.
I'll replace a line, we'll launch it straight into the fire
With our free will manifesto on our sleeves
Would you turn a blind eye to the freedom that surrounds us?
Could you radiate the love that burns inside?
As this is how we survive in accordance to the beauty that we find
Don't let this fire burn out, and don't let me forget that I'm alive.
Catalogaţi imediat după apariţia primelor două albume un pic cam prea monotone şi repetitive, drept o trupă de "dream pop" (whatever that means), A Northern Chorus au reuşit să adauge cîteva ingrediente folk la o reţetă care li se potriveşte perfect. Aşa că, dacă sînteţi în căutare de sonorităţi calde, doar cu minimul necesar de aer nordic, care să le facă respirabile, merită ascultaţi.
Discografie:
Before We All Go To Pieces (2001)
Spirit Flags (2003)
Bitter Hands Resign (2005)
The Millions Too Many (2007)

myspace
wiki

I'll See Your Heart And I'll Raise You Mine

O trupă care vine din Irlanda şi are numele unui bombardier american, eventual din al doilea război mondial, nu vezi chiar în fiecare zi :-D. Sau deceniu... Oricum, spre deosebire de ceilalţi, băieţii de la Bell X1 mai au drum lung de bătut pînă la a umple stadioane şi a salva lumea de foamete, încălzire globală, război sau ce mai are chef Bono dimineaţa. În schimb, muzica pe care o fac Bell X1 este mult mai ascultabilă, deşi nici pe departe extraordinară. Uşor de confundat cu un Coldplay mai rece şi distant, de exemplu.
Şi atunci cum de s-au rătăcit prin playlist? Păi din două motive: Damien Rice şi gin. În 1991 Damien Rice şi trei prieteni (+1 după vreun an) pe care-i regăsim astăzi în Bell X1 au înfiinţat o trupă numită Juniper, ingredent de bază în producerea ginului. Formaţia a funcţionat perfect pînă prin 1998, cînd Rice şi-a luat jucăriile şi a plecat în Italia ca să înregistreze primul album solo, apărut după vreo 3 ani şi care a sunat al naibii de bine, aşa că ne vom mai întîlni cu el pe-aici.
Cei 4 rămaşi au trecut repede peste şocul iniţial, s-au regrupat, l-au trecut pe bateristul Noonan în faţă şi după nici un an au revenit pe piaţa muzicală cu primul album în noua formulă, Neither Am I. Şi piaţa muzicală i-a ignorat cu desăvîrşire, în afară de fanii cîştigaţi în perioada Juniper, care i-au urmat în turnee din reflex, probabil.
Despre cum şi-au căştigat popularitatea datorită unui sărut lesbian puteţi afla de pe pagina de wiki. Orişicît, trupa sună bine, în sensul de curăţel, cel puţin pe-al doilea album, Music in Mouth. Indie pop/rock sub deviza "Heteros go homo!"
Şi, pentru că tot ce se întîmplă se întîmplă bine :-D prima jumătate a anului i-a găsit pe băieţi în turneu prin Europa, alături de, bineînţeles, Damien Rice.
Can I go out, now?
Discografie:
Neither Am I, 2000
Music in Mouth, 2003
Flock, 2006

wiki
myspace

Transilvania Jazz Festival, Cluj-Napoca/Sibiu, 10-14 octombrie 2007

10 octombrie 2007, Casa de Cultură a Studenţilor
Ora 18:00 - Sanda Weigl & the Orchestra feat. Alex Harding, Lucian Ban, Gerald Cleaver, Sean Conly, Lilly Henley (SUA - România)
Preţ:: 10 RON studenţi, 30 RON, 50 RON

11 octombrie 2007, Casa de Cultură a Studenţilor
Ora 18:00 - Jean-François Maljean solo pian (Belgia)
Ora 19:45 - Teodora Enache (România) & Olivier Gatto Paraphernalia (Franţa) special guest Billy Cobham (SUA)
Preţ:: 10 RON studenţi, 50 RON, 70 RON

12 octombrie 2007, Casa de Cultură a Studenţilor
Ora 18:00 - Doru Apreotesei & Mihai Farcaş (Post Scriptum) feat. Imperium jazz band Sibiu (Suedia, Germania, România)
Ora 19:45 - Johnny Răducanu special (România)
Preţ:: 10 RON studenţi, 30 RON, 50 RON

13 octombrie 2007, Casa de Cultură a Studenţilor
Ora 18:00 - Hungarian Jazz & Blues Grup: Racka Jam (Ungaria)
Ora 19:45 - Harry Tavitian & Cserey Csaba Duo (România)
Preţ:: 5 RON studenţi, 10 RON, 30 RON

14 octombrie 2007, Casa de Cultură a Studenţilor
Ora 18:00 - Régis Huiban Grup (Franţa)
Ora 19:45 - Klezmer show - MAYNE TEG: André Ochodlo &The Jazzish Quintet (Polonia)
Preţ:: 10 RON studenţi, 30 RON, 50 RON


Jam Sessions la Cluj 10 octombrie 2007, Diesel Club
Ora 21:30 - Sanda Weigl & the Orchestra feat. Alex Harding, Lucian Ban, Gerald Cleaver, Sean Conly, Lilly Henley (SUA - România)

11 octombrie 2007, Diesel Club
Ora 21:30 - Roger Biwandu, Camélia Ben Naceur, Mathieu Saint - Laurent, Giovanni Amato & Olivier Gatto Paraphernalia (Franţa - Italia) special guest Teodora Enache (România)

12 octombrie 2007, Janis Pub
21h00 - Harry Tavitian & Cserey Csaba Duo (România)

12 octombrie 2007, Fashion Club
Ora 21:30 - Billy Cobham (SUA) & Olivier Gatto Paraphernalia (Franţa)

13 octombrie 2007, Fashion Club
Ora 21:30 - Hungarian Jazz & Blues Grup: Racka Jam (Ungaria)

14 octombrie 2007, Diesel Club
Ora 21:30 - Klezmer show - MAYNE TEG: André Ochodlo &The Jazzish Quintet (Polonia)


Masterclass 10 octombrie 2007, Academia de Muzică "Gh. Dima"
Orele 11:00 - 13:00 - Olivier Gatto & Roger Biwandu & Mathieu Saint - Laurent (Franţa)

11 octombrie 2007, Academia de Muzică "Gh. Dima"
Orele 11:00 - 13:00 - Camélia Ben Naceur & Giovanni Amato (Franţa - Italia)

12 octombrie 2007, Academia de Muzică "Gh. Dima"
Ora 11:00 - 13:00 - Jean-François Maljean (Belgia)

13 octombrie 2007, Academia de Muzică "Gh. Dima"
Orele 11:00 - 13:00 - Billy Cobham (SUA)

14 octombrie 2007, Academia de Muzică "Gh. Dima"
Orele 11:00 - 13:00 - Régis Huiban (Franţa)

Spinning Makes Me Dizzy

Din San Diego, California vine un nume despre care de-abia aştept să vorbesc de cîteva zile. Ultima dată cînd am fost captat total de sonorităţile unei trupe a fost în urmă cu un an, într-o toamnă mult mai mohorîtă, cînd am pus mîna pe The Last Romance, ultimul şi cel din urmă album al scoţienilor de la Arab Strap, cărora le vine rîndul în curînd. The Album Leaf este proiectul solo început în 1998 de către Jimmy LaValle, cel care în mod normal prestează ca şi chitarist în trupa californiană de post-rock Tristeza. Dar, pentru că se pricepe la toate instrumentele, în The Album Leaf, Jimmy face totul, fiind ajutat de vreo 4 muzicieni doar în apariţiile live extrem de spectaculoase.
The Album Leaf aduce o muzică introspectivă foarte potrivită pentru o toamnă nevrotică. Calmă şi liniştită, muzica este total diferită de ceea ce face LaValle în Tristeza, sau de proiectele hardcore mai vechi. Straturi peste straturi de sintetizatoare, tobe sau chitări, instrumentele înregistrate în studio se aşează ordonat cu scopul de a te conduce spre melancolie relaxantă în care îţi poţi schimba perspectiva asupra lucrurilor din jur. Iar influenţele de jazz regăsite în cîteva piese nu fac altceva decît să te îndemne să te aşezi şi mai confortabil pe propriile tristeţi.
Insert-urile de conversaţii sau clipocit de ape crează o atmosferă exrem de relaxantă, iar o audiţie neatentă poate conduce la un somn cu vise surprinzătoare. O lume instrumentală cu sunetul clapelor plutind interminabil în jurul unor teme nu extrem de originale. Dar, luate în ansamblu, piesele The Album Leaf acoperă această carenţă cu starea pe care o provoacă. Iar atunci cînd LaValle se hotărăşte să îşi folosească şi versurile în cîntece, te regăseşte pur şi simplu dezarmat în faţa unei lumi necunoscute care te împinge cu toată viteza înainte spre următoarea zi.

În mod sigur merită încercat măcar un album, dar repede, pînă la prima zăpadă, pentru că atunci va fi nevoie de alte sprijinuri pentru a aduce starea de relaxare, fie ea chiar şi numai temporară.
Discografie:
An Orchestrated Rise to Fall, Music Fellowship / Linkwork records, 1999
One Day I'll Be on Time, Tigerstyle Records, 2001
In a Safe Place, Sub Pop records, 2004
Into the Blue Again, Sub Pop / City Slang, 2006

myspace
wiki