We thought we were ghosts, but we are feathers

O formaţie căreia îi ia 4 ani să înregistreze primul album de studio trebuie să ascundă ceva. Mai ales dacă e formată numai din fete :-). Pînă la lansarea din 2006 a albumului Visible Forms Audrey a susţinut cîteva concerte prin Suedia şi a repetat şi compus mult, mai ales într-o casă pe cale de a fi demolată. Ceea ce poate oferi un indiciu pentru sonorităţile întunecate ale pieselor.
Toate cele patru componente ale trupei se ocupă alternativ şi de partea vocală a pieselor, ceea ce face ca albumul să sune eclectic, iar inserţile de pop pe un fond ambiental trist îl fac să merite mai mult decît o singură audiţie. Versurile ar putea suna incoerent pe alocuri, dar mai importantă este senzaţia cu care rămîi după ce le absorbi, şi asta este extrem de plăcută şi liniştitoare. Personal, aştept cu interes şi următorul produs al trupei.
Discografie:
Visible Forms (2006)
wiki

I'll See Your Heart And I'll Raise You Mine

O trupă care vine din Irlanda şi are numele unui bombardier american, eventual din al doilea război mondial, nu vezi chiar în fiecare zi :-D. Sau deceniu... Oricum, spre deosebire de ceilalţi, băieţii de la Bell X1 mai au drum lung de bătut pînă la a umple stadioane şi a salva lumea de foamete, încălzire globală, război sau ce mai are chef Bono dimineaţa. În schimb, muzica pe care o fac Bell X1 este mult mai ascultabilă, deşi nici pe departe extraordinară. Uşor de confundat cu un Coldplay mai rece şi distant, de exemplu.
Şi atunci cum de s-au rătăcit prin playlist? Păi din două motive: Damien Rice şi gin. În 1991 Damien Rice şi trei prieteni (+1 după vreun an) pe care-i regăsim astăzi în Bell X1 au înfiinţat o trupă numită Juniper, ingredent de bază în producerea ginului. Formaţia a funcţionat perfect pînă prin 1998, cînd Rice şi-a luat jucăriile şi a plecat în Italia ca să înregistreze primul album solo, apărut după vreo 3 ani şi care a sunat al naibii de bine, aşa că ne vom mai întîlni cu el pe-aici.
Cei 4 rămaşi au trecut repede peste şocul iniţial, s-au regrupat, l-au trecut pe bateristul Noonan în faţă şi după nici un an au revenit pe piaţa muzicală cu primul album în noua formulă, Neither Am I. Şi piaţa muzicală i-a ignorat cu desăvîrşire, în afară de fanii cîştigaţi în perioada Juniper, care i-au urmat în turnee din reflex, probabil.
Despre cum şi-au căştigat popularitatea datorită unui sărut lesbian puteţi afla de pe pagina de wiki. Orişicît, trupa sună bine, în sensul de curăţel, cel puţin pe-al doilea album, Music in Mouth. Indie pop/rock sub deviza "Heteros go homo!"
Şi, pentru că tot ce se întîmplă se întîmplă bine :-D prima jumătate a anului i-a găsit pe băieţi în turneu prin Europa, alături de, bineînţeles, Damien Rice.
Can I go out, now?
Discografie:
Neither Am I, 2000
Music in Mouth, 2003
Flock, 2006

wiki
myspace